1 MAI | Ce ne mai place bagabonțeala




Am plecat cu trenul de 2:55 din Gara de Nord, nerăbdătoare pentru prima mea escapadă de 1 mai, la mare. Am prins cam prost locul în tren, fix lângă ușa pe care se fâțâia toată lumea, dar am reglat conturile în momentul în care a venit controlorul cu sugestia de a merge la clasa I, că oricum sunt doar 4 persoane. Zis și făcut. Loc mai mult, scaune confortabile și ușă automată, totul cu 0 lei. Am ajuns în Mangalia la 8 și am mers direct la autobuzul spre Vama Veche. Ca să ne lămurim puțin cu Vama Veche ... Nu înțeleg de ce toată lumea pleacă de la ideea că sunt doar oameni drogați, destrăbălați, violenți, hoți,  etc . Total greșit ... A fost deja a doua oară când am ajuns aici și nu am văzut pe nimeni cu seringa în venă, n-am văzut pe nimeni umblând pe acolo în pielea goală(față de alte orașe mari cu prestanță...), n-am văzut bătăi, nu mi s-a furat nimic. Da, ok, nu e nimic luxos și extravagant și nu se aruncă cu fițe obosite în stânga și în dreapta. Tocmai asta face diferența. Sunt oameni cât se poate de normali, foarte mișto care știu să petreacă până în zori(fără manele. Da, te poți distra și fără manele  ...).
Am mers direct pe plajă, unde soarele era destul de puternic, dar nu mai puternic ca vântul care-mi intra pe sub hainele subțiri(mare greșeală ... data viitoare merg cu geacă de iarnă). Pe la 10 am revenit cu inima deschisă la Sandalandala, locul în care prietena mea vamaiotă voia să ajungă măcar o dată în viață(încă n-a ajuns, dar mai are timp), dar iată-mă pe mine, pentru a doua oară, savurând un mic-dejun divin, într-o atmosferă divină, înconjurată de șlapi. Cred că este un fel de semnătură a proprietarului de la Sandalandala, pentru că oriunde te-ai duce, sunt șlapi. 









Am revenit pe plajă, am cumpărat un magnet, pentru că până acum nu am găsit altceva simbolic pe care îl pot găsi oriunde în lume cu locul respectiv și am mai cumpărat “două cioară”. Această cioară este o clătită foarte bună, umplută până la refuz cu ciocolată și ieftină. Foarte important! Orice ai face, nu scapi de mânia "cioarei" și te faci din cap până în picioare cu ciocolată. A fost a doua oară când am cumpărat și a doua oară când m-am pătat de ciocolată … pe haine albe … În rest, am dormit pe plajă, am stat și am admirat tot ce se întâmplă în jurul meu și am plecat pe la 15. 
În stație … cel puțin 150 de persoane. Autobuz … zero. Dar când a venit primul autobuz, bam, m-am băgat frumos pe scaun și am stat îngândurată, pentru că de data asta nu mai aveam bilet cu loc … Și eu sunt genul de persoană care leșină după ce stă 15 minute în picioare … Dar, cu mâna pe inimă o spun, ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. Pe bilet scria vagonul 10. Ne-am urcat în vagonul 10 și ne-am așezat pe locurile retrase de lângă ușă, cu spaima că de la Constanța până la București vom ajunge pe hol. De ce ți-e frică, de aia nu scapi. La Costinești, un grup imens de oameni s-au urcat fix acolo. Dar nimeni n-a zis nimic de locuri. După o oră vine o persoană foarte frustrată din grup care stătea într-un alt vagon, ca să controleze fiecare unde are locul. Și aud și locurile pe care stăteam … Deja mă pregăteam să mă ridic, dar cineva scoate boxa și începe să pună melodii de acum 10 ani și toată lumea se ridică și începe să cânte, și tot vagonul cânta și mai veneau oameni și din alte vagoane să cânte și ei . Și iată cum am reușit performanța de a sta 5 ore jos, fără nici o mutare, nici o durere de cap.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Bucarest Stail | Macanache Dubla Lansare

Sprâncene? Ce? Cum? Unde? Cât?

Fericire pe bază de haine | Resale Shop